Nacionalni saveti su i dalje nedovoljno prepoznatljivi organi

… Vlada Republike Srbije je krajem prošlog meseca usvojila nacrte Zakona o izmenama i dopunama Zakona o zaštiti prava i sloboda nacionalnih manjina i Zakona o izmenama i dopunama Zakona o nacionalnim savetima nacionalnih manjina i uputila ih Narodnoj skupštini Republike Srbije na usvajanje. Nacrt izmena i dopuna Zakona o zaštiti prava i sloboda nacionalnih manjina pripremljen je pre više od godinu dana i o ovom tekstu smo sa našim sagovornikom, Ivanom Bošnjakom, državnim sekretarom u Ministarstvu državne uprave i lokalne samouprave, već razgovarali, a sad smo se osvrnuli i na detaljne izmene i dopune drugog ključnog zakona, Zakona o nacionalnim savetima nacionalnih manjina.

* Posle više od dve godine rada na pripremi izmena i dopuna dva ključna zakona manjinske politike, Vlada Republike Srbije je krajem prošlog meseca usvojila nacrte Zakona o izmenama i dopunama Zakona o zaštiti prava i sloboda nacionalnih manjina i Zakona o izmenama i dopunama Zakona o nacionalnim savetima nacionalnih manjina i uputila ih Narodnoj skupštini Republike Srbije na usvajanje. Nacrt izmena i dopuna Zakona o zaštiti prava i sloboda nacionalnih manjina pripremljen je pre više od godinu dana i o ovom tekstu smo već razgovarali. Pre nego što se detaljnije osvrnemo na izmene i dopune drugog ključnog zakona, Zakona o nacionalnim savetima nacionalnih manjina, kako biste ocenili celokupan proces priprema dopuna i izmena ovih zakona? U kojoj meri je on bio transparentan i inkluzivan?

– Mogu da se pohvalim da sam u prethodne četiri godine između ova dva izborna ciklusa nacionalnih saveta nacionalnih manjina, dobio zadatak da vodim računa o celokupnom procesu. Mi smo u Ministarstvu državne uprave i lokalne samouprave od 2014. godine kada je resorni ministar bila tadašnja potpredsednica Vlade, Kori Udovički, ušli u ozbiljan dijalog sa nacionalnim savetima nacionalnih manjina. Uspostavljen je rad Republičkog saveta za nacionalne manjine i sada se, praktično, redovno premijerka, odnosno tadašnji premijer, i najviši predstavnici državnih organa sastaju sa predstavnicima nacionalnih saveta. U međuvremenu je donesen Akcioni plan za Poglavlje 23 i tzv. Posebni akcioni plan za unapređenje položaja nacionalnih manjina. Realizujući aktivnosti iz ovog plana došli smo i do izmena dva ključna zakona koja se tiču prava pripadnika nacionalnih manjina i sa zadovoljstvom mogu da konstatujem da smo odradili veliki posao. Kao što ste i rekli, pre nekih godinu dana smo završili rad na izmenama i dopunama Zakona o zaštiti prava i sloboda koji je bio donesen u potpuno drugim uslovima i, rekao bih i u drugoj državi, 2002. godine, u tadašnjoj državnoj zajednici Srbije i Crne Gore. Bilo je potrebno osavremeniti ovaj zakon, ali i uneti neka rešenja u njega, kako bi se i drugi propisi koji se tiču prava nacionalnih manjina, znači ne samo iz resora ovog ministarstva, mogli osavremeniti, odnosno koristiti u punoj meri, tako da smo kao ključnu izmenu u ovaj zakon uneli mogućnost upisa i regulaciju upisa nacionalne pripadnosti u javne registre. To će nam posledično omogućiti da ovaj podatak unesemo i u matične knjige, a nakon toga da posledično realizujemo i sve one druge aktivnosti koje smo pomenuli: povedemo računa o obrazovanju nacionalnih manjina, omogućimo dalji razvoj kulture i uopšte manjinskog života u svim delovima naše države, kao i zapošljavanje pripadnika nacionalnih manjina, naročito u onim delovima države gde nije postignuta ravnomerna zastupljenost.

Drugi zakon, Zakon o nacionalnim savetima nacionalnih manjina, je delimično pretrpeo izmene posle odluka Ustavnog suda. Godine 2014. smo tako sa ovim izmenama ušli u izborni ciklus. Po zakonu izbore za nacionalne savete od tada vodi Republička izborna komisija. Sada smo regulisali sve ono drugo što je ostalo nedovoljno precizno i jasno rečeno, od samog statusa nacionalnih saveta kao pravnog lica do položaja izabranih lica, određenih funkcija, zapošljavanja u okviru nacionalnih saveta, i mnoga druga pitanja koja su se otvorila u međuvremenu od razvoja kako manjinske politike u Srbiji, tako i donošenja ovih zakonskih rešenja. Zakon o nacionalnim savetima nacionalnih manjina donesen je 2009. godine, a 2010. su prvi put održani izbori po ovom zakonu. Godine 2014. smo imali odluke Ustavnog suda. Iste godine bile su prve izmene i dopune i sada smo na kraju, rekao bih, završetka ovog posla.

* Na nacrt Zakona o izmenama i dopunama Zakona o nacionalnim savetima, koji je donedavno bio predmet javne rasprave, upućeno je mnoštvo primedbi od strane nacionalnih saveta nacionalnih manjina, stručne javnosti i civilnog društva. Koji su najznačajniji nedostaci Nacrta na koje su ukazivali predstavnici nacionalnih saveta?

– Možemo da pričamo o prethodnim nedostacima. Ne bih rekao da sadašnje zakonsko rešenje, odnosno da ovaj predlog ima svojih nedostaka. Naravno, konačnu reč o samom Zakonu reći će narodni poslanici, kao legitimni predstavnici građana u Republici Srbiji, a na nama je da posle toga zajednički i kada se ovaj zakon usvoji, izglasa, prođe skupštinsku raspravu i dobije svoj konačni oblik, u punoj meri i primenjujemo. Čula su se pitanja i iz stručne javnosti šta su to nacionalni saveti, te smo došli do onog pravilnog rešenja da su to nedržavni oblici organizovanja, najsličniji po svojoj prirodi udruženjima građana. S obzirom da se predstavnici naroda, odnosno manjinski predstavnici u njih biraju na dva načina, po elektorskom i po klasičnom predstavničkom sistemu, imaju mogućnost da imaju i svoju administraciju. U ovo zakonsko rešenje upravo je uneseno ko sve može i na koji način zasnovati radni odnos. Takođe, rekli smo i predložili, naravno u dogovoru sa članovima radne grupe kojih je bilo pet od strane Koordinacije nacionalnih saveta nacionalnih manjina, većeg broja državnih organa. U međuvremenu održali smo veliki broj sednica. Rečeno je ko sve može zasnovati radni odnos, kako i na koji način, šta je sa samim funkcionerima u nacionalnom savetu, kako oni regulišu svoja radna prava. Došli smo do rešenja da samo predsednik nacionalnog saveta i predsednik izršnog odbora imaju mogućnost da za vreme mandata zasnuju radni odnos i time smo sprečili neke zloupotrebe koje su bile primećene u prethodnom periodu, kao i jedno od ključnih rešenja koje nam je sugerisano od strane uvaženih međunarodnih stručnjaka, kao što je profesor Hofman koji je bio angažovan od strane EU i Saveta Evrope kao eksperta iz ove oblasti i koji je rekao da se zbog primećene prakse prevelike politizacije mora povesti računa o depolitizaciji, tako da smo uveli i jednu vrstu ograničenja obavljanja funkcije unutar političkih stranaka i samih nacionalnih saveta što je možda bilo predmet kritike. Sami nacionalni saveti u demokratskoj praksi Srbije su, ipak, i dalje nedovoljno prepoznatljivi organi, nedovoljno prepoznatljiva tela manjinske samouprave, rezervisani su za jedan broj, rekao bih i kroz kritike stručne javnosti i onoga što smo imali prilike da čujemo, političkih predstavnika, a s obzirom da političke stranke manjina imaju mogućnost da predlažu kandidate za same nacionalne savete, nedovoljno prepoznatljivi i kod najmlađih generacija. U međuvremenu, od 2014. do 2018. dobili smo veliki broj mladih ljudi koji su napunili 18 godina i s obzirom da sam upis u poseban birački spisak vrši na dobrovoljnoj bazi, na nama je zajednički, vama kao predstavnicima medija, naravno, na samim pripadnicima nacionalnih manjina i nama kao predstavnicima države, da pozovemo i ove ljude da se uključe u manjinsku politiku i trudićemo se da se na jednoj strani pravilno i u korist zajednice upravlja novcem, i sa druge strane da se politička pitanja svedu na marginu, a da se zaista suštinski vodi računa o svakodnevnom životu svakog našeg građanina, bez obzira na njegovo etničko poreklo.

***

INTERVIUUL NOSTRU: Ivan Bošnjak, secretarul de stat în ministerul administrației de stat și autoguvernarea locală

Consiliile naționale sunt încă organisme insuficient recunoscute

După mai mult de doi ani de activitate în pregătirea modificărilor și completărilor la cele două legi cheie privind politica minorităților, Guvernul Republicii Serbia a adoptat proiectele de legi care modifică Legea privind protecția drepturilor și libertăților minorităților naționale și Legea privind modificarea Legii privind consiliile naționale ale minorităților naționale și le-a trimis Adunării Naționale a Republicii Serbia spre adoptare. Proiectele de modificare a Legii privind protecția drepturilor și libertăților minorităților naționale au fost pregătite cu mai mult de un an în urmă și am discutat deja acest lucru cu interlocutorul nostru, Ivan Bošnjak, secretar de stat în Ministerul Administrației de Stat și al Autoguvernării Locale. Acuma ne-am concentrat mai detaliat la modificările și completările la cea de-a doua lege cheie, Legea privind consiliile naționale ale minorităților naționale.

* După mai mult de doi ani de activitate în pregătirea modificărilor și completărilor la cele două legi cheie privind politica minorităților, Guvernul Republicii Serbia a adoptat proiectele de legi care modifică Legea privind protecția drepturilor și libertăților minorităților naționale și Legea privind modificarea Legii Consiliilor Naționale ale minorităților naționale și le-a trimis Adunării Naționale a Republicii Serbia spre adoptare. Proiectul de modificare a Legii privind protecția drepturilor și libertăților minorităților naționale a fost elaborat cu mai mult de un an în urmă și am discutat deja privind acest text. Înainte de a examina mai detaliat amendamentele la cea de-a doua lege cheie, Legea Consiliilor Naționale ale minorităților naționale, cum ați evalua întregul proces de pregătire a modificărilor și completărilor a acestor legi? În ce măsură a fost transparentă și incluzivă?

– Mă pot lăudacă în ultimii patru ani dintre aceste două cicluri electorale ale consiliilor naționale ale minorităților naționale am fost însărcinată să am grijă de întregul proces. Noi în Ministerul Administrației de Stat și aAutoguvernării Locale din 2014, când ministrul de resort a fost apoiviceprim-ministru, KoriUdovički, intra într-un dialog serios cu consiliile naționale ale minorităților naționale. Acesta a fost stabilit prin înființarea Consiliului Republican pentru Minoritățile Naționale și acum , practic, prim-ministrulregulat, respectiv prim-ministra, șiceimaiînalțireprezentanți de stat se întâlnesccu reprezentanțiiconsiliilornaționale. Între timp, Planul de acțiune pentru Capitolul 23 și așanumitul- Un plan de acțiune special pentru îmbunătățireapozițieiminoritățilornaționale a fostadoptat. Prin punerea în aplicare a activităților din cadrulacestui plan am șiajuns la două modificări esențiale legii cu privire la drepturile minorităților naționale și cu satisfacțieevidențiezfaptulcă am făcut o treabă excelentă. După cum ațișispus, cu un an înurmă am terminatactivitatea de lucru cu privire la modificările la Legea privind protecția drepturilor și a libertăților, care a fost adoptată în condiții complet diferite și aș spune că într-o altă țară în 2002, în uniunea de stat atunci Serbia și Muntenegru Gore. A fost necesară modernizarea legii, dar, de asemenea, intruducereaunorsoluțiinoiîn el, pentrucaaltereglementăriîn ceea ce privește drepturile minorităților naționale înseamnă nu numai din competențaacestuiministerului, să le putemmodernizapentru a fiutilizateîntotalitate, astfel încât săavem o modificareacheieacesteilegiprin care amintrodusposibilitateaînscrieriinaționalitățiiînregistrelepublice. Acest lucru va permite, prinurmare, cadatelesă fie introduseînregistrelematricole, șiapoisă pună în aplicare, prin urmare, toate celelalte activități pe care le-am menționat: vom avea grijă de educația minorităților naționale, oferă dezvoltarea în continuare a culturii și a vieții minoritare generală în toate părțile țării noastre, ca și angajarea membrilor minorităților naționale, în special în acele părți ale statului în care nu a fost realizată o reprezentareminoritarăegală.

A doua lege, Legea cu privire la consiliile naționale ale minorităților naționale, a suferit parțial modificări ca urmare a deciziei Curții Constituționale. În anul 2014 am intrat astfel în ciclul electoral cu aceste modificări. Conform legii, alegerile pentru consiliile naționale au fost organizate de către Comisia Electorală a Republicii. Acum am reglementat tot ceea ce nu este suficient de precis și clar afirmat, chiar de la statutul consiliilor naționale ca persoane juridice la poziția persoanelor alese, anumite funcții, ocuparea forței de muncă în cadrul consiliilor naționale și multe alte probleme care s-au deschis între timp de la dezvoltarea politicile minoritare din Serbia și adoptarea acestor soluții juridice. Legea cu privire la consiliile naționale ale minorităților naționale a fost adoptată în 2009, iar în 2010 alegerile pentru această lege au avut loc pentru prima dată. În 2014, am avut deciziile Curții Constituționale. În același an, au fost făcute primele modificări și completări , iar acum, în cele din urmă, aș spune, că am finalizataceastăactivitate.

* Proiectul Legii privind modificarea și completarea Legii cu privire la consiliile naționale, care până în prezent a făcut obiectul unei audieri publice, a primit numeroase plângeri și obiecțiuni din partea consiliilor naționale ale minorităților naționale, ale publicului profesionist și ale societății civile. Care sunt cele mai semnificative deficiențe și lipsuri ale Proiectului la care le- au indicat reprezentanțiaiconsiliilornaționale?

– Putemvorbidespredeficiențele anterioare. Nu aș spune că soluția juridică actuală, adică propunerea, are dezavantajele sale. Desigur, cuvântul final privind legea va spune deputați, în calitate de reprezentanți legitimi ai cetățenilor din Republica Serbia, și pentru ca noi apoi în comun , din momentul adoptării acestei legi, după ce se votează și trece o dezbatere parlamentară și primeșteo forma finală, pe deplin să o aplicăm. Am auzit întrebările din partea publicului de experți privind faptul ce sunt consiliile naționale, și am ajuns la o decizie corectă că acestea sunt forme non-statale de organizare, cele mai similare după natura sa cu asociațiile civice. Deoarece reprezentanții poporului, și reprezentanții minorităților aleși în consilii sunt aleși în două moduri, în funcție de sistemul reprezentativ electoral și clasic, au posibilitatea de a avea propria lor administrație. Această soluție juridică tocmai a intrat, cine poate să încheie orice fel de raport de lucru. De asemenea, ne-am propus, de asemenea, în consultare cu membrii grupului de lucru care au fost cinci din coordonarea consiliilor naționale ale minorităților naționale, și un număr mare de membri din autoritățile de stat. Între timp, am avut un număr mare de sesiuni. Se precizează cine poate să întocmească un raport de muncă, cum și în ce mod, care este poziția funcționarilor înșiși în consiliul național, cum își reglementează drepturile de muncă. Am ajuns la decizia că numai președintele Consiliului Național și Președintele Comitetului Executiv al consiliilor au posibilitatea ca în timpul mandatului să încheieraportul de muncă și, astfel, vom preveni unele abuzuri care au fost observate în perioada anterioară, și aceasta ar fi una dintre soluțiile cheie pe care au sugerat distinși experțiinternațional, cum ar fi profesorul Hoffman, care a fost angajat de către UE și Consiliul Europei, în calitate de expert în acest domeniu și care a declarat că din cauza practicii percepute de politizarea excesivă trebuie să se ia în considerare de-politizarea, așa că am introdus un fel de limitare a exercitării funcțiilor în cadrul partidele politice și consiliile naționale însele, care ar fi putut face obiectul unor critici.

Consiliilenaționaleînsușiînpracticile democratice din Serbia, cu toate acestea, rămân autoritățile care sunt sub-recunoscute, organismele de minoritate auto-guvernare sub- recunoscute, sunt rezervate pentru un număr mic de, ar spune critica publicului profesional și ceea ce noi am fost capabili să auzim, reprezentanții politici, și luând în considerare că partidele politice ale minorităților au posibilitatea de a propune candidați pentru consiliile naționale, insuficient recunoscute chiar și în generațiile mai tinere. Între timp, 2014-2018, am primit un număr mare de tineri care au cel puțin 18 ani și având în vedrea că înscrierea pe lista electorală specială se face pe bază de voluntariat, noi în comun, în calitate de reprezentanți ai mass-media, apartenenți minorităților naționale, precum și reprezentanți ai statului, trebuie să facă apel la aceste persoane să se implice în politica minorităților și vom încerca să se administreze bani conform destinaților, iar pe de cealaltă parte problemele politice să se reducă la minin, și că într-adevăr esențial să se țină cont și să se aibă grijă de viața de zi cu zi a fiecărui cetățean, indiferent de originea sa etnică.

MN